SCRISOARE CATRE FEMEI

7 01 2012

Dimineata, ora 5, somul profund si dulce, ceva ma zgiltaie puternic si ma trezeste, ma ridic buimaca pe marginea patului intrebindu-ma pe jumatate adormita de ce stau asa, singura intrebare de care este capabila mintea mea inca adormita la acea ora si incapabila sa inteleaga ceva in starea de semiadormire in care ma aflu… un impuls venit de DINCOLO pe care il recunosc acum destul de bine ma trimite catre caiet si pix si-mi dicteaza sa scriu. Abia vad foia de hartie, mi-e rece la picioare pe care abia am apucat sa le bag in papucii de casa si prima propozitie scrisa este bineinteles vesnica intrebare pe care o pun (inca parca nu-mi vine sa cred cu adevarat cine-mi face asta din cand in cand), CINE ESTI TU? si pixul scrie aproape singur Cum cine? inca nu stii? EU-L TAU SUPERIOR… bine… care este TEMA DE ASTAZI?

ROLUL FEMEII DE A VINDECA ENERGIA MASCULINA SI DE A O PREDA BABATULUI INTERIOR.

Asta aproape ma trezeste definitive, mintea mea “cauta andrele sa se apuce si ea de crosetat idei“… ooooo ce subiect interesant pentru ea!!! o pun la locul ei cu metoda mea proprie, se retrage cuminte intelegand ca nu este domeniul in care face fata… si incep sa scriu.

In timp ce scriu un sentiment de bucurie creste vertiginous in mine… este in sfarsit raspunsul pe care-l primesc la numeroasele mele intrebari, la multele mele observatii, fara sa le pot lega intr-o concluzie pertinenta… trairile astea desfasurandu-se in timp ce fac paralela intre cele doua relatii conjugale de lunga durata prin care am trecut (in una inca sunt) intre elementele asemanatoare, care s-au tot repetat, si unele continua sa se repete doar, doar voi intelege si eu ceva…

La atata framintare si repetitie, cerere, cercetare, observare, a raspuns si MAESTRUL MEU INTERIOR, oferindu-mi cel mai frumos dar de CRACIUN caci este dimineata de 27 dec. 2011.

De-a lungul istoriei omenirii perioadele de patriarhat si matriarhat au alternat in civilizatiile care s-au dezvoltat pe aceasta planeta, puterea, conducerea, dominarea, controlul, asuprirea, pedeapsa, eroul, misionatul. Curajul, actiunea, forta de a trece prin experiente dure,motivatia, tintele inalte, scopurile finale, ratiunea fiind motoarele specifice, perioadei patriarhale. Sensibilitatea, receptivitatea, compasiunea, blindetea, finetea, frumosul, profunzimea, rabdarea, iubirea, dar si slabiciunea, influentabilitatea, mila prost inteleasa, manipularea, apatia, victima, indiferenta, fiind motoarele matriarhale.

Indiferent de perioada si de fortele care conduceau, cand tehnologia a ajuns la apogeu iar stiinta s-a dezvoltat in detrimentul constiintei si cand egoismul a ajuns la apogeu, LEGILE DIVINE au actionat (ca sa protejeze planeta si sistemul din care facem parte) distrugand civilizatia respectiva, apoi totul luandu-se de la capat, intaietatea dandu-se celeilalte vibratii (masculin,- yang sau feminin – yinn) si istoria s-a tot repetat…

Acum suntem intr-o astfel se perioada, dar de data asta diferita prin faptul ca Divinitatea si Confederatia Galactica, au hotarit sa nu mai distruga civilizatia, locuitorii si realizarile lor si transformarea sa se face din mers cum se spune, predarea stafetei sa se faca CONSTIENT…

Se incheie clar perioada patriarhatului, cu razboaie, conflicte de interese, dominare, putere, asuprire, cucerire, energia yang fiind o energie “bolnava” denaturata, utilizata incorect, drept dovada unde ne aflam acum din toate punctele de vedere…

Peste tot am tot citit ca femeile au rolul de a salva pamantul… Doamne cum?, numarul lor a crescut, numarul barbatilor a scazut… si totusi dominarea razboaiele… asuprierea continua, iar energia asta yang, continua sa se manifeste, iar barbatii, ca intr-o zbatere disperata se agata de pozitii, putere, bani, cuceriri, influente… niste bolnavi disperati, care se lupta cu disperare sa traiasca si sa-si mentina pozitiile, desi fac numai pagube si nedreptati…

Pe de alta parte femeile s-au trezit cu o forta, cu o energie suplimentara de curaj, initiativa, rezistenta, dorinta de afirmare, putere si actiune in domenii necunoscute lor pana atunci, un supliment de energie yang, dar care le-a imbracat in pantaloni le-a tuns scurt si le-au aruncat in domenii total necunoscute lor pana atunci.

Au inceput sa ascensioneze, sa conduca, sa demareze actiuni noi, sa domine, sa doreasca putere si influenta, bucuroase ca pot in sfarsit sa-si recupereze “handicapurile si umilintele aduse de barbati si mai ales sa se razbune pe ei“… in acelasi timp continuand sa ceara partenerilor de langa ele sa se poarte si sa se manifeste “ca niste barbati” sa-si ingroase cardurile, sa le ajute la cresterea copiilor sa se implice in toate domeniile de viata cu intensitate, daruire si atentie, neobservAnd nici o clipa sau mai bine zis neconstientizind ca lor, barbatilor li s-a luat acel supliment de yang, care a fost transferat femeilor… dar… dragelor, PENTRU VINDECARE, ALCHIMIZARE.

Fiecarei necalitate masculina sa i se adauge o calitate feminina vindecatoare, echilibranta, sa o experimenteze in viata de zi cu zi sa se convinga ca functioneaza sa mai ajusteze acolo unde echilibrul nu a fost stabilita, ca apoi cu onoare si cinste sa fie predata celui de drept BARBATULUI INTERIOR si prin extrapolare aceasta energie apoi sa se manifeste prin partenerii, sotii, iubitii, fii… fara sa mai fie nevoite femeile sa ceara, sa revendice, sa se lupte sa indrepte sa semnaleze mereu, lipsa de initiativa, slabiciunile, lipsa de interes si continuite, etc… procedeu deja devenit standard in lumea femeilor.

Este minunata aceasta energie care iti da atatea persepctive si posibilitati, mai ales cind atata timp nu ai benefiaciat de ea, este o tentatie imensa, dar toate semnalele arata ca acest transfer trebuia inceput si facut de mult, iar bolile, divorturile, conflictele, arata atat de vehement aceasta situatie.

Dragi femei, ne plangem de partenerii nostri ca nu sunt activi, organizati, sunt iresponsabili, ca noi trebuie sa le facem pe toate, ca intretinem familia din salariul nostru mai mare ca al lor, ca responsabilitatea cresterii si educarii copiilor ne revine in totalitate, ca pe deasupra cand se imbolnavesc tot noi trebuie sa umblam sa se vindece, suntem nervoase, agitate, nemultumite, mereu cu mana pe clanta si volan, mereu pe drum, mai putin in bucatarie, langa copii sau in gospodariile noastre, sa facem curat, sa sfintim locul sacru in care familia isi desfasoara viata, copiii sunt crescuti de personae straine si toate astea pentru faima, loc de munca bine platit, glorie, dominare, influenta, atentie, intaietate,recunoastere… Si va intreb… CU CE SUNTEM MAI BUNE CA BARBATII? CE FACEM MAI BINE CA EI IN PERIOADA LOR DE GLORIE?

Strigam ca suntem obosite, ca ne-am saturat, e drept energia asta masculina care este obosita si nevindecata ne copleseste si ne reaminteste mereu DE CE ESTE EA LA NOI… caci ceva ce este in exces este la fel de daunator si obositor ca si ceea ce este lipsa.

Femeile trezite, spirituale constiente au inteles (unele) care le este lectia, o parte de vedete deja retragandu-se la timp spre marele lor noroc din viata sociala, crescandu-si copii, dedicandu-se vietii de familie si parteneriatelor in care sunt, ramanand femei active, dar nu “PE PRIMUL LOC“… REDAND PARTENERILOR LOR ENERGIA MASCULINA VINDECATA SI ALCHIMIZATA, respectindu-I pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce ar dori ele sa fie.

Oferiti BARBATULUI VOSTRU INTERIOR ENERGIA YANG, ceea ce i se cuvine de drept, fiecare prin procedeul pe care il gaseste potrivit pentru sine (meditatie, scris, rugaciune, ritual), analizati-va evenimentele si experientele de viata, incheiati ce nu mai este valabil si nu mai functioneaza, ca sa nu va mai intrebati la nesfirsit… DE CE SUNT SINGURA? DE CE NU-MI GASESC PARTENERUL POTRIVIT? DE CE TREBUIE SA FAC TOTUL SINGURA? DE CE TREBUIE SA-MI INTRETIN FAMILIA FINANCIAR? DE CE SUNT BOLNAVA?…etc. (mai sunt citeva zile din anul IEPURELUI DE METAL, an de finalizari de incheieri si poate favoriza si incheierea acestui asa zis conflict intre barbati si femei, anul DRAGONULUI DE APA incepand pe data de 23 ianuarie 2012, a carui tema va fi CINE SUNT EU CU ADEVARAT?).

Am transformat putin textul si informatia primita sa o fac inteligibila pentru cei care vor citi.

Dupa ce s-a incheiat trasmisia am intrebat si eu acum cum procedez, automat m-am trezit in genunchi, cu mainile intinse, in afata mea a aparut un contur o silueta destul de palida si transparenta, am intrebat cine este? BARBATUL TAU INTERIOR! mi s-a raspuns, in maini tineam o tava (parca era din aur) pe care era o sfera de energie de culoare rosie cu insertii portocali,i iar de jur imprejur era un bordata cu un brau de lumina alb stralucitoare si am realizat ca este energia masculina pe care am detinut-o eu. Am pus intrebarea daca este suficient de alchimizata si mi s-a raspuns ca da si sa o ofer celui din fata mea care nu a facut nici un gest ci doar sfera aceea s-a deplasat inspre conturul acela intrand in zona PLEXULUI SOLAR, apoi extinzandu-se si umpland tot acel spatiu-contur, care nu avea identitate sau fata definita.

Sa nu va inchipuiti ca este tare simplu in continuare si sa nu va speriati ca veti ramine fara energie, caci noi avem cele doua polaritati in fiinta noastra, caci in memoria corpului fizic si mentalul preiau niste obisnuinte si te duc spre ceea ce ai mai facut atata timp, lucrul de aici incepe, observarea, eliminarea obisnuintelor vechi, transformarea, respectul, renuntarea treptata, desprinderea de atasamentele vechi, constientizarea, disciplinarea, dar toate astea le puteti face, realiza mai usor cu INTELEGERE SI INTELEPCIUNE si cu formula magica IARTA-MA, MA IERT, ITI MULTUMESC, TE IUBESC, repetata ori de cite ori vechile obisnuinte tind sa se manifeste, adica tendintele masculine revin exacerbate in manifestare.

M-am gindit destul pana am scris acestasta scrisoare si asa mi-a venit sa o intitulez si fac apel la inimile voastre de mame, partenere, fiice, dar mai ales FEMEI, vindecati aceasta energie, dati-o celui in drept si va veti ajuta iubitii, partenerii, sotii, fii, tatii….

Partea feminina a lui ELIO

Anunțuri




CĂLĂTORIA SĂGETĂTORULUI (completare)

12 12 2011

Primul articol a fost scris înainte de momentul de Lună Nouă în semnul Săgetătorului, cel de acum, cu o zi înainte de Eclipsa totală de Lună (moment declanşator al potenţialului pe care-l vom prezenta în continuare) pe Axa Gemeni-Săgetător.

Când scriem despre Săgetător ne referim la energia ce pulsează din Cosmos până în profunzimea fiecărei fiinţe, nu ne adresăm doar nativilor sau celor cu ascendent în acest semn.

Ţinând cont că în prezent lucrăm cu cel puţin patruzeci şi cinci de planete, planetoizi, asteroizi, puncte nodale, etc. aproape că nu există persoană care să nu aibă în Săgetător cel puţin un aspect important.

Cei ce sunt sub influenţa planetelor şi asteroizilor cu predominanţă yang (masculin, expansiv, dinamic) se vor recunoaşte în influenţele extrovertite, ceilalţi sub influenţa elementelor yin îşi vor explica trăirile şi impulsurile interioare chiar dacă nu le vor manifesta decât pentru ei înşişi sau într-un cerc restrâns.

Săgetătorul:

– O energie mereu în căutarea cuiva cunoscut sau necunoscut, în dorinţa de a descoperi ceva care să-i ridice acolo unde cred ei că vor fi admiraţi, felicitaţi şi chiar recompensaţi aşa cum merită, potrivit efortului depus!;

– Curajul de a trăi la maxim momentele când se intersectează cu ceilalţi, alternând între celelalte două semne mobile ce-l încadrează, Fecioara (Am fost prea direct?, Te-am deranjat cu ceva? şi Peştii (Oare l-aş supăra pe Dumnezeu dacă aş îndrăzni să manifest liber tot ce trăiesc în interior, doar aşa ca să-mi dau seama care sunt certitudini şi care doar vise şi iluzii?!);

– Un copil neastâmpărat, un adolescent curios, rebel, înflăcărat şi un adult mai mult de formă, copilul şi adolescentul fac un fel de alianţă şi trag de timp să trăiască cât mai îndelungat şi mai intens chiar şi la anii maturităţii!;

– În căuarea continuă de afirmare şi exteriorizare, scena vieţii poate fi staţia de autobuz sau tramvai, peronul unei gări, terminalul unui aeroport, orice loc sau spaţiu în care poate capta atenţia celorlalţi pentru un mini spectacol, decorurile fiind copacii sau clădirile, luminile de la stâlpii publici sau de la maşinile ce circulă; orice persoană, ce intră spontan în acest joc, devine personaj într-o piesă fără titlu, dar plină de acţiune, strălucire şi curaj!;

– Revendică mult de la viaţă dar nu prea ştie să primească, se plânge că este greu să ţină torţa aprinsă ca ceilalţi să vadă calea (când fulger, când auroră boreală sau ploaie de stele şi meteoriţi, nu contează decât să lumineze ore întregi sau câteva clipe; Lumina, sensul lui de a exista, un generator ce trăieşte intens fie că-i reflector pe un stadion sau aeroport ori un simplu bec de la o lanternă sau o instalaţie de sărbători, doar Lumină să fie şi-atât), însă-i mult mai trist dacă nu-l solicită nimeni!;

– Risipitor ca şi cum nu ar da de la el (energia vieţii doar curge prin el dintr-o sursă inepuizabilă!), speriat uneori ca un copil neajutorat de ce-i rezervă viitorul, încercând să ţină cont de sfaturile gen: Pune ceva deoparte pentru zile negre!, ceea ce nu-i prea iese, Auzi, un mesager al Luminii să ajungă să trăiască zile negre; ţi-ai încheiat misiunea , menirea, rolul, pleci acasă pe nivelul tău vibraţional din Univers, nu rămâi să faci umbră degeaba pe Pământ!;

– Trăieşte orice rol cu aceeaşi intensitate, fie că-i ministru, funcţionar public, instructor sportiv, pedagog sau profesor, ori şofer sau distribuitor de mărfuri, el asigură continuitatea nu doar între două sau mai multe persoane, ci în special între energia vieţii din Univers şi orice persoană ce pare că pentru un moment a rămas în pană; îşi joacă acest rol în mod oficial sau la libera inspiraţie, fără să-l intereseze nici aprecierile, nici criticile celorlalţi!;

– Spaima medicilor, psihologilor sau terapeuţilor cărora le va descrie o mulţime de simptome, spre disperarea acestora, ca la final să recunoască că nu avea cu cine să vorbească, se simţea cam singur şi a trebuit să găsească un motiv de întâlnire, doar nu o să se supere pentru asta, Ce, nu ştiu de glumă? (la fel ca în povestea lui Nică şi lupul, când chiar au probleme de sănătate nu-i mai crede nimeni);

– Dispuşi să te ghideze pe orice traseu al vieţii, arborând un aer de cunoscător pe seama căruia poţi să te laşi cu toată încrederea şi după un timp realizezi că-i mai necunoscător decât tine (el ca de obicei avea nevoie de companie pentru o nouă provocare, la final când abia te mai ţin picioarele mulţumind Divinităţii că eşti întreg, i-auzi vocea încurajatoare: Aşa-i c-a fost incitant, uau, mai tragem o tură, hai, că fac eu cinste de data asta!);

Aşa-i Săgetătorul în starea sa pură, nealterată de tradiţii nefondate, superstiţii, filozofii de cafenea sau dogme. Cine reuşeşte să ţină pasul cu această energie nu va simţi când trece timpul şi-n acelaşi timp va simţi pulsaţia fiecărei clipe trăite cu el, cu ceilalţi sau cu Universul. Să-l iubim şi să-l acceptăm aşa cum este (starea de a fi acolo unde suntem şi de fapt am fost dintotdeauna!), fără modificări ce-i afecteaă structura naturală, aşa vulcanică şi impetuoasă cum este!

Un Săgatător veritabil nu se lasă disciplinat decât de experienţele vieţii pe care le trăieşte spontan şi le înţelege sensul, pe moment sau mai târziu, el trăieşte totul din mers (inclusiv rugăciunea, contemplaţia, meditaţia, etc.) fie că-i pe jos sau pe cal, bicicletă, motoretă, maşină, avion sau orice alt mijloc mobil, ce dacă nu a fost inventat, rezolvă el acest aspect, încât cei apropiaţi lui nu vor putea spune niciodată: Am vrut să ajung acolo, dar n-am avut cu ce.

Iar atunci când îi scad puterile să-i lăsăm cel puţin o fereastră deschisă spre cer, locul de unde a venit şi unde se va întoarce ca locuitor activ pe o stea, un asteroid sau o cometă!

„Cum trece peste vremuri oare acest Săgetător?

Simplu, complex, oficial sau ca un amator,

Actor, regizor, coregraf, deopotrivă,

Prin care tot ce-i viu se-nalţă spre Lumină!

Descoperind mereu că Viaţa-i ca o scenă

Crede că-i ştie rostul, dar vede că-i eternă,

Trăind la maxim totul şi toate laolaltă

Acasă, la serviciu, în parcuri sau pe stradă,

Pe dealuri, munţi şi creste, ori chei şi trecători,

Îl vezi, apoi dispare, mergând parcă pe nori,

Grăbit s-ajungă timpul şi chiar să-l depăşească

Un fenomen ce ştie, mereu, să ne uimească!

Că-i ghid sau e instructor, maestru, mesager,

Are cu el scânteia adusă din eter,

Un fel de Prometeu, cu toţa sa aprinsă,

Ce luminează vieţi unde speranţa-i stinsă,

Trecând ca o cometă, ce dintr-al său preaplin,

Ne ia din drama sorţii, ne duce spre destin,

Călăuzind pe-oricine îşi caută-a sa cale,

Până să prinzi de veste zâmbeşte şi dispare,

Încât rămâi în urmă mirat şi cu-o întrebare

«A fost, era aievea, sau am visat eu oare?»”





ÎNTRE „EU” ŞI „NOI”…

7 12 2011

Săptămâna 4-10 decembrie este guvernată de Saturn, ce tranzitează între 26-27° Balanţă. Despre acest tranzit s-a mai scris, a început în toamna lui 2009 şi se încheie în octombrie 2012. Saturn, planeta stabilităţii, ordinii şi a integrităţii, declanşează bilanţuri şi procese de conştiinţă în tot ce înseamnă relaţii (căsătorie, parteneriat, asocieri, orice activitate la care participă de la două persoane în sus).

La ultima Lună Nouă din Săgetător, când a fost şi Eclipsă parţială de Soare, în astrograma momentului, Saturn se află în conjuncţie cu cu Rhadamantus, Iris, Diana şi Priap.

Radhamantus este un asteroid a cărui semnificaţie de bază este „O nouă şansă” scoţând la suprafaţă lucrurile ascunse din trecut, reuşind să facă lumină în prezent prin identificarea spontană cu orice persoană din exterior spre înţelegerea naturii problemei ce tinde să dezbine relaţia dintre cei implicaţi.

Asteroidul Iris, „Doamna minţii intuitive şi a iluminării”, cum frumos este denumită, este un asteroid ce completează energia mercuriană. Dacă Mercur guvernează emisfera stângă, prin culegerea de date şi informaţii şi apoi clasificarea lor, Iris, prin emisfera dreaptă, recepţionează totul în sens intuitiv şi empatic şi integrează elementele informaţionale într-o viziune holistică, adăugând culoare şi profunzime (simbolul ei fiind curcubeul, declanşând toate culorile spectrului şi, în final, lumina de conştiinţă pură). Împreună cu Rhadamantus declanşează conştientizarea superioară analizei raţionale, totul venind dintr-o sursă „dincolo de gândirea bazată pe calcule, analize sau comparaţii”.

Asteroidul Diana, „Doamna maturităţii emoţionale”, conlucrează cu Saturn (simbolul maturităţii fizice, sociale şi profesionale) oferind răspunsuri emoţionale la tot ce înseamnă activitate în comun. Permite replieri şi retrageri emoţionale doar pentru recunoaşterea problemei şi apoi a modalităţii de abordare, ajută în asumarea propriei vieţi fructificând împreună cu ceilalţi bogăţiile interioare neutilizate până atunci.

Ultimul participant, Priap, reprezintă opusul Lunii Negre în zodiac, de fapt puncte virtuale ce nu există concret în spaţiu, umbrele Lunii în mişcarea ei de rotaţie în jurul Pământului. Dacă Luna Neagră semnifică rana sau marcajul cel mai adânc cu care venim din trecutul nostru, Priap, reprezintă de fapt cauza acestei răni, sursa ce tinde să o alimenteze pe termen lung. Revenind la tranzitul prin Axa Berbec-Balanţă, Luna Neagră din Berbec formează opoziţie cu Saturn din Balanţă (alături de care se află Priap) din iunie până în decembrie 2011. Deşi problema pare la Berbec (lipsa unei direcţii, a curajului şi a mobilizării resurselor personale), cauza este generată de Priap în Balanţă (abandonul, Priap a fost fiul Afroditei cu Dionysos şi abandonat deoarece nu corespundea criteriilor zeităţilor din acea vreme).

Da, acesta este aspectul ce apare în orice discuţie sau întâlnire din vara acestui an până în prezent, impresia abandonului în multiplele sale aspecte (afectiv, relaţional, profesional, social, fizic, emoţional, etc.) şi deşi este doar o impresie acţionează şi produce efecte negative individuale şi relaţionale prin neglijenţa, pasivitatea şi indiferenţa celor implicaţi (un înţelept spunea că opusul tuturor calităţilor divine este indiferenţa, adică „în” – „diferenţă”, deosebirile văzute ca minusuri ce treptat au înlocuit asemănările).

În ultimii zece ani am asistat la o competiţie, fiecare cu el însuşi şi unii cu ceilalţi pentru obţinerea de privilegii şi avantaje materiale, profesionale, locative sau de altă natură. În mare parte obiectivele au fost îndeplinite, dar cu ce preţ?

În inconştienţa specifică celui ce aleargă după realizarea dorinţelor exterioare, majoritatea au „abandonat” pe traseu acele calităţi native ce corespundeau tiparului divin, motivând că-i incomodează sau încetinesc din ritmul alert de la a obţine în plan personal „mai mult, mai repede, mai confortabil, mai, mai, mai…”.

Fiecare experienţă afectivă netrăită la timpul ei (ca şi amânarea unor trăiri artistice sau spirituale) distanţează corpul fizic de suflet şi spirit, triada existenţială ce asigură continuitatea pe Pământ şi conexiunea cu Divinitatea. De câte ori eu-l fals ne-a păcălit cu amânarea momentului prezent trăit plenar pentru „mâine, în week-end, în concediu, de sărbători, la ziua mea, etc.”.

În astrologie, pe anii cardinali (Dragon, Capră, Câine, Bivol) se demarează activităţile şi se iniţiază noi proiecte, pe anii stabili (Şarpe, Maimuţă, Mistreţ, Tigru) se concretizează totul, iar pe cei mobili (Cal, Cocoş, Şobolan, Pisică) se culeg roadele şi se fac bilanţurile pentru a vedea dacă proiectele sunt viabile pentru un nou ciclu de trei ani (sau mai mult) ori se trece la o nouă etapă.

Revenind la titlul articolului, pe anul Calului de Apă (2002) competiţia începută pe anul Dragonului de Metal (2000) era în plină desfăşurare, dar încă nu erau afectate calităţile şi trăirile native spontane sau creative ori relaţiile (părinţi-copii, parteneri, asociaţi, fraţi, prieteni, colegi, etc.).

În 2005, pe anul mobil al Cocoşului de Lemn, guvernat de Mercur, cel puţin jumătate din persoanele active au ales variante raţionale de îndeplinire a obiectivelor şi dorinţelor , forţând şi neglijând domeniile particulare, afective, spirituale. Din acel an a început „invazia” Eu-rilor la propriu ( în toate produsele de largă folosinţă) şi la figurat (banii mei, maşina mea, camera mea, televizorul şi calculatorul meu, sau „şi eu” vreau studii superioare, călătorii şi vacanţe în străinătate, un „job” mai comod, etc.). De atunci, treptat, „noi” s-a divizat în „eu” şi „tu”, „mie” şi „ţie” fiind luate în calcul mai mult deosebirile decât asemănările.

S-a ajuns astfel la apogeul individualismului (fiecare cu ale lui, pe cont propriu, să nu depindem de nimeni), persoanele dintr-o casă (mult spus familie, băncile finanţează casele, maşinile, tehnologia şi aparatura modernă, nu căminul sau familia) ajungând ca nişte „maşinuţe” în exterior (serviciu, trafic, relaţii, etc.) sau „roboţei” în interior (asigurarea necesităţilor fiziologice de bază şi … cam atât!). Normal că la finalul anului 2008 a început criza mondială, materială şi spirituală deopotrivă, un personaj (şi el ca sute de mii şi milioane) ce consuma materie moartă, se îmbrăca în haine din componente artificiale, lucra (adică în contact energetic) cu mijloace fără pic de viaţă (tehnologie, utilaje, înlocuitori, etc.) şi se relaxa tot prin aceleaşi componente artificiale sau fără nimic viu în ele, a intrat în colaps atât pentru el cât şi pentru sistemele din jurul său.

Anul Pisicii de Metal (03.02.2011 – 23.01.2012) trage o linie mare şi declanşează bilanţul exterior dar mai ales interior (spiritual, afectiv, sufletesc) al ultimilor trei, şase, nouă şi doisprezece ani, activând conştiinţa de sine prin care fiecare este încurajat (chiar obligat, presat de conjuncturile vieţii) să-şi răspundă la câteva întrebări existenţiale:

– în ce domenii ale vieţii rostesc „ eu, mie” unde înainte spuneam „noi, nouă”?;

– acolo unde obiectivele exterioare au fost îndeplinite şi oferă satisfacţie personalităţii exterioare (în comparaţie cu trecutul sau cu cei din jur) există şi bucurie interioară (semnalul că sufletul a reuşit să ţină pasul cu voi, altfel a rămas pe undeva, pe traseu, uitat, ignorat, amanetat, etc.);

– ce calităţi şi manifestări native creative, sontane, afective au fost „abandonate” pe traseul ultimilor zece-doisprezece ani la recomandările subiective ale propriei minţi sau ale altora (tandreţea, gingăşia, afectivitatea înseamnă vulnerabilitate, prietenia să fie asociată cu interesul – ce şi cât obţinem din acea relaţie, valabil şi la capitolul căsătorie;

– talentele native asociate cu rentabilitatea şi productivitatea; timpul liber ocupat cu calcule, clasificări şi altele asemănătoare ce nu permit nici relaxarea minţii, ce să mai vorbim de suflet; rugăciunea, de la mulţumire şi recunoştinţă pentru tot ce oferă viaţa la cereri şi revendicări fără a lua în calcul Dreptul Divin la tot ce dorim să se îndeplinească rapid şi eficient şi lista poate continua pe multe pagini…);

– ce vedeţi când vă priviţi în oglindă (sau vă „oglindiţi” în ochii celorlalţi) ştiind prea bine că faţa o putem cosmetiza dar ochii sunt întotdeauna expresia sufletului nostru. Ioan Gyuri Pascu spunea în interviul acordat postului de radio „Vocea sufletului” că: „Într-o pereche de ochi este scris mai mult decât poate cineva vreodată să citească!”

Pisica de Metal a acţionat anul acesta ca un „chirurg cosmic”, atât în tăierea corzilor ce ne-au legat de eu-l fals prin tot felul de iluzii şi impresii despre cine, ce, cum şi unde am fi pe traseul existenţial cât şi în „sudarea” tuturor fragmentelor sufleteşti recuperate spre a trăi senzaţia reîntregirii.

Săptămâna aceasta (şi în continuarea lunii decembrie) Saturn (maestrul şi contabilul cosmic) acţionează la nivelul conştiinţei individuale şi colective (familie, relaţie, grup, asociaţie, partid, etc.) intensificând procesele de reamintire, recapitulare, recuperare, recunoaştere (cu sprijinul lui Mercur rertograd din Săgetător), înţelegând că avem acces la o nouă şansă (Rhadamantus) de trezire şi maturitate emoţională (Diana) prin conectarea la cele mai profunde şi înălţătoare energii (Iris) în sensul vindecării şi depăşirii oricărei stări de „abandon” faţă de noi sau de ceilalţi (Priap).

Vă reamintim că suntem în intervalul dintre eclipse, pe 10 decembrie, sâmbătă (ziua şi săptămâna lui Saturn) Eclipsa totală de Lună din Gemeni activează Axa Gemeni – Săgetător, sunteţi încurajaţi să recunoaşteţi, să exprimaţi şi să manifestaţi ce amânaţi de luni sau ani de zile, paşi spre împăcare, conciliere, armonizare, vindecare (aveţi prilejul acesta şi de Moş Nicolae, înlocuind o parte din cadourile formale cu gesturi sau momente afective, verificând „calitatea” şi „cantitatea” viului din voi şi din cei apropiaţi).

O parte din aceste influenţe rămân valabile şi în anul 2012, Saturn retrogradează între 7 februarie şi 25 iunie (vezi articolul „Labirintul saturnian” din februarie 2011), până la momentul trecerii în semnul Scorpionului (5 octombrie 2012) asigură cadrul cel mai potrivit pentru propria echilibrare Corp-Suflet-Spirit şi pentru armonizarea cu tot ce înseamnă Creaţie Divină în forma sa nealterată din lumea noastră înconjurătoare.





CALATORIA SAGETATORULUI

22 11 2011

Materialul de faţă reprezintă o continuare a articolului „Călătoria spre desăvârşire”, localizând etapele vieţii şi conexiunea cu cei şapte centri prin prisma semnului zodiacal al Săgetătorului.

Astrologia clasică defineşte acest semn ca fiind mobil, de foc, cu verbul caracteristic „a înţelege” şi guvernat de planeta Jupiter.

În cele ce urmează, noi încercăm să prezentăm cât mai multe repere în sensul înţelegerii motivaţiilor ce animă acest semn, într-o căutare şi călătorie ce pare fără sfârşit.

Pentru a înţelege cauza acestor impulsuri de cercetare a vieţii în diferitele ei aspecte, ne întoarcem la semnul anterior, Scorpionul, declanşatorul direct sau subtil al Săgetătorului.

Semnul Scorpionului (fix, de apă, guvernat de Marte şi Pluto) reprezintă staţia de alimentare cu resurse multiple pentru întreg zodiacul.

Ideograma acestui semn Ideograma ScorpionuluiIdeograma Scorpionului se aseamănă cu orice spaţiu acoperit unde se depozitează materii prime ce apoi sunt prelucrate şi introduse în circuitul exterior ca surse de alimentare pentru mijloacele active.

Scorpionul poate fi denumit „ laboratorul zodiacului „, unde materiile prime de uz alimentar sau industrial sunt trecute prin diferite procese de sortare, prelucrare, rafinare şi apoi distribuţie prin partea exterioară a semnului, acea „codiţă” de la final.

La un moment dat, din diferite cauze, Scorpionul ajunge la supraplin, tot spaţiul este ocupat la maxim de ceea ce a prelucrat, dar şi de materia primă în stare brută, existând riscul autodistrugerii din cauza reacţiilor ce se produc în orice spaţiu majoritar închis, cu puţine corespondenţe exterioare.

Atunci are loc un fenomen mai mult sau mai puţin conştient (vezi articolul „De la inconştienţă la desăvârşire”, scris în noiembrie 2010) şi anume „expulzarea” prin partea finală, a unei cantităţi din prea plinul resurselor sale, luînd astfel „naştere” Săgetătorul”.

SagatatorDin Scorpion se desprinde ce prin completare cu un element de navigare devine clip_image007, adică ideograma acestui semn.

Săgetătorul porneşte, deci, în călătoria sa de a descoperi existenţa în multiplele ei aspecte şi manifestări, fiind un amestec de energii aflate în diferite faze, moştenirea Scorpionului conţinând impulsuri, instincte, contradicţii, confruntări.

La un prim nivel nu înţelege mai nimic din reacţiile acestui amalgam şi aleargă în toate direcţiile cu intenţia de a „scăpa” de această presiune energetică, nerealizând că totul se petrece în interiorul său, nu în exterior, ce doar reflectă interiorul (o filozofie prea complictă pentru tânărul Săgetător).

Astfel, descoperind că are la dispoziţie un mecanism mobil plin de energie, porneşte la drum, alergând în toate direcţiile, într-o competiţie cu el însuşi pentru început, în dorinţa de a testa şi cunoaşte posibilitățile pe care le are la dispoziţie.

Începe cu corpul fizic şi manifestă spontan sau după anumite ritualuri şi tehnici o gamă întreagă de proceduri mai simple, mai complexe, testându-şi rezistenţa la diferiţi factori exteriori, viaţa fiind percepută ca o luptă cu sine însuşi, o tabără de antrenament din care va ieşi mai puternic, curajos, rezistent, etc. (îndemnul olimpic: „Citius, Altius, Fortus”).

Crede că natura sa umană conţine mulţi factori instinctuali ce trebuie disciplinaţi sau eliminaţi pentru că-l încurcă în obiectivele sale de a cunoaşte întreaga lume şi apoi tot universul.

Vede viaţa prin prisma dualităţii, cu aspecte bune ce trebuie ridicate la cel mai înalt nivel şi aspecte rele, negative, ce-l incomodează şi pe care le respinge, luptându-se cu ele.

Simte că este puternic şi contează pe forţa sa de luptător disciplinat perseverând prin toate mijloacele posibile să se ridice „deasupra”, să devină „altfel”, să ajungă „altcineva” şi să trăiască „altundeva”, ceea ce îi oferă lumea în care se află fiind prea puţin sau restrictiv pentru capacităţile sale nemăsurate.

Caută cu ardoare scopuri înalte şi mijloace prin care să le atingă (uneori chiar oamenii de lângă el devin acele mijloace, că doar „Scopul scuză mijloacele”, contează ţintele propuse mai presus de orice).

Îşi face planuri preponderent idealiste din care lipsesc multe elemente pe care speră să le găsească pe traseu, el are curajul de a porni şi i se pare că-i mai mult decât suficient.

Majoritatea reurselor le pune în slujba ideilor şi proiectelor ce nu prea au contur dar au din plin entuziasm şi optimism, gen: „Lasă c-o să fie bine, ne descurcăm noi cumva, viaţa le aranjează pe toate, tot înainte!”.

Îşi fixează trasee cu multe probe şi provocări, luptându-se cu obstacole vizibile şi mai ales cu inamicul principal în sens subtil, timpul (gen sportivii care alocă zece-douăzeci de ani de viaţă pentru a-şi îmbunătăţi recordul cu câteva minute sau secunde).

Îndepărtează din jurul său orice pare că-l împiedică sau restricţionează, nu contează că sunt obiecte, principii sau persoane, nimeni şi nimic nu trebuie să stea în calea spre succesul visat zi şi noapte (dacă reuşeşte să doarmă noaptea, că-i tot timp irosit).

Când consideră că este suficient de pregătit (deseori din concluzii personale, rareori apelează la părerea unui specialist) trece la etapa următoare, căutarea de personaje cu care să se confrunte.

De pe traseul individual (pe care s-a antrenat la maxim), se înscrie în concursuri, competiţii, în dorinţa de a obţine recunoaşterea valorii sale, atât de către public cât şi de ceilalţi competitori („Eşti mai tare, mai puternic!”, „Ne-ai luat!”, „Nu-i nimeni ca tine!”, fraze pe care dacă nu i le spune cineva şi le repetă singur, un fel de autoantrenament al minţii în speranţa că toate acestea vor deveni realitate).

Caută dispute şi intersectări de orice fel (sportive, intelectuale, artistice, filozofice, religioase), confruntările îl alimentează mai mult decât produsele obişnuite, vrea să-şi formeze propria concepţie despre lume şi viaţă, iar cei din jur îi oferă cadrul cel mai potrivit pentru acest obiectiv.

Vrea să înţeleagă tot ce se petrece în fiinţa sa şi în lumea înconjurătoare scurtând sau simplificând etapele valabile până atunci, lucru lăudabil atât timp cât nu sare sau ignoră factori vitali în procesul autocunoaşterii.

Cercetează sistemele de credinţă şi aderă la cel ce îi oferă cea mai mare libertate de a alege şi acţiona, este alergic la ritualurile repetitive, monotone sau bazate pe „crede şi nu cerceta”. Dacă privim circuitul astrologic firesc, natural, prin semnul Gemenilor apare ideea şi apoi intenţia sa exterioară, cuvântul. Prin semnul Fecioarei se aduagă o formă sau un cadru concret de manifestare, însă subordonat unei autorităţi care „ştie mai bine”, este mai evoluat, priceput, sau cunoscător. Aici se află una dintre cele mai importante intersecţii din viaţa terestră, un drum duce spre semnul Peştilor (acea credinţă fără o cercetare proprie spre o clarificare amănunţită, „cineva, altcineva, ştie mai bine ce ni se potriveşte”), iar celălalt drum activează semnul Săgetătorului: cuvântul (Gemeni) trecut prin formă (Fecioară) capătă noi înţelesuri (Săgetător) ce apoi devin credinţe autentice (Peşti). Altfel spus, Săgetătorul dinamizează procesul prin flash-uri intuitive ce „luminează” lumea Peştilor (credinţa, acceptarea, compasiunea), înţelegând totul prin participare directă, nu prin supunere sau dependenţă (Fecioara). Toţi maeştrii sunt de acord că nu poţi accepta ceva atât timp cât nu ai înţeles principiul de manifestare ce rezultă din experienţa directă.

Revenind la traseul Săgetătorului, îl descoperim într-o căutare permanentă de a-şi lărgi orizontul informaţional prin călătorii, întâlniri, cursuri, schimburi de orice fel, total angajat în slujba principiilor şi idealurilor trasate.

Caută deja să ajungă în esenţa lucrurilor, să descopere lumea în sensul mai profund, dincolo de forma sau manifestarea exterioară, observând şi integrând fiecare factor sau element ce complletează „întregul” pe care doreşte să-l realizeze (sau să devină).

În competiţie cu el însuşi şi cu timpul se suprasolicită, neglijând anumiţi factori vitali (alimentaţia, odihna, recuperarea după efort, suplimentarea elementelor ce-i menţin forţa şi vitalitatea), pare că a descoperit formula prin care nu oboseşte, nu îmbătrâneşte, nu se epuizează (în idealismul său consideră că după ce şi-a atins obiectivele poate recupera orice, oriunde, oricând).

Străbate lumea în lung şi-n lat, cercetează, studiază, trăieşte la fel ca ceilalţi în exterior, dar după principiile sale în interior sau în spaţiul intim, în care se retrage după întâlnirile exterioare.

Alternează între voie bună şi „săgeţi” ironice, sarcastice, ce nu-şi ratează ţinta, adoptând roluri în funcţie de context, zonă sau spaţiu, animat de imensa dorinţă de a oferi şi de a primi (informaţii, sentimente, energie) cu aceeaşi intensitate cu care vorbeşte, călătoreşte, sau se manifestă liber şi spontan.

Ca şi în etapa anterioară, când consideră că a epuizat toate variantele ce-l interesau în sens emoţional-mental şi a atins obiectivele ce implicau experienţe directe cu lumea înconjurătoare, îşi propune idealul cel mai înalt cu putinţă, acela de-a deveni „alesul Domnului” (vorba aceea „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”, în sensul de privilegiaţi, superiori, deosebiţi, aşa crede el, de fapt, „Mulţi plecaţi, puţini ajunşi”, într-o călătorie existenţială în care starea de ales, derivă din alegerile personale, nu a fi ales de cineva).

Din relatările celorlalţi sau din ceea ce a studiat face analogia între „Dumnezeu” şi „înălţime”, aşa că porneşte spre cele mai înalte piscuri, alegând trasee dificile („La Dumnezeu se ajunge numai prin probe”) renunţând la sprijinul celorlalţi (care-l incomodează sau la final vor revendica o parte din succesul său).

Urcă entuziast, înflăcărat, aproape obsedat de a-i depăşi pe ceilalţi şi de a nu fi depăşit de cineva, judecându-se pe sine când apare vreo slăbiciune sau judecându-i pe ceilalţi dacă îndrăznesc să-i facă vreo observaţie, recomandare, nu mai zicem de critică. Din când în când se mai opreşte pentru o privire de ansamblu asupra celor trăite căutând sensuri neînţelese încă la anumite trăiri sau manifestări dar nu perseverează pentru că ar necesita timp să aprofundeze şi nu are aşa ceva deocamdată, doar după ce şi-a îndeplinit şi acest ultim obiectiv, întalnirea cu Dumnezeu.

Continuă ascensiunea strigând mereu: „Doamne, unde eşti, Doamne?” auzind acelaşi răspuns: „SUNT, EU SUNT” din direcţii diferite, ceea ce îl încurcă dar îl şi provoacă în acelaşi timp. „Aha”, sunt probele de care auzise că va avea parte pe acest traseu.

Într-un final ajunge pe cel mai înalt pisc de unde se văd alte zeci şi zeci de piscuri în toate direcţiile şi când strigă: „Unde-i centrul Tău , Doamne, acolo vreau să ajung?”, aude un răspuns, acel răspuns pe car nu l-a luat în calcul niciodată şi anume: „EU AM CENTRUL PRETUTINDENI ŞI MARGINILE NICĂIERI!”. Acest răspuns îl percepe ca un fulger şi un cutremur instantaneu. Atâta efort, atâtea renunţări şi sacrificii şi în final, când să cunoască şi să întalnească la un loc toate visele şi idealurile sale într-o formă concretă, vizibilă, ce să vezi? (Asta-i marea întrebare, ce să vezi mai mult decât ai văzut, trăit, simţit până atunci pretutindeni?).

Pare că totul a fost zadarnic, nu înţelege dacă a greşit el sau l-au indus în eroare alţii (nevoia unui vinovat, spre a-l pedepsi sau a se autopedepsi că a încurcat marcajele sau traseele).

Şi vocea îi vorbeşte din nou: ”Căutându-mă pe Mine, te-ai descoperit pe tine. Viaţa este o călătorie în care experimentezi, trăieşti din plin orice îţi iese în cale şi bunul simţ îţi confirmă că-ţi este necesar pentru a te cunoaşte pe tine sau a-i descoperi pe ceilalţi. Cu tine am fost tot timpul: şi în spaţiul de antrenament şi pe traseul vieţii prin atâtea zone şi lumi reale sau visate, doar mintea ta a crezut că am fost separaţi şi că trebuia să ne căutăm şi să ne întâlnim. Efortul tău nu a fost degeaba, prin tot ce-ai experimentat ai descoperit acele înţelesuri subtile ale vieţii, adică cheile şi codurile ce-ţi „deschid” percepţiile lumii interioare, spirituale, bucurându-te în acelaşi timp de posibilităţile lumii exterioare.”

În acest punct realizează complexitatea călătoriei sale existenţiale şi mai ales faptul că are de ales (cum a a vut întotdeauna în viaţa de până acum) între a se întoarce integrându-se în lumea pe care a lăsat-o în urmă, ca un veritabil ghid, instructor, învăţător, maestru sau a rămâne acolo la înalţimi, fapt ce-i oferă posibilitatea de a medita nestingherit la experienţele trăite până la aprofundarea deplină, dând astfel „naştere” semnului următor, Capricornul.

În sensul cel mai concret, fiecare poate să-şi verifice traseul Săgetătorului în această perioadă, când sunt o mulţime de tranzite planetare în acest semn zodiacal.

În ordine, Nodul Nord sau Capul Dragonului a intrat în Săgetător pe 14 februarie 2011 și stă până pe 1 septembrie 2012, declanșând dorința de a descoperi vocația, menirea și sensul (nu atât scopul) de parcurs, spre a declanșa acele înțelesuri din orice domeniu al vieții în care omul spune: „Ahaaa, acum înțeleg cu adevărat” de ce, cum, unde și altele de genul acesta (Tobias ne-a transmis într-un mesaj că „ Aha” este vocea interioară, diferită de cea a minții subiective „ Mda, îhî, o fi, hai să zicem ” etc.).

Venus tranzitează Săgetătorul între 2 – 27 noiembrie și ne ajută în recunoașterea simțurilor naturale de cele alterate (va urma un material).

Mercur (rațiunea, intelectul, anturajul, schimburile de orice fel cu mediul exterior) tranzitează Săgetătorul între 2 noiembrie și 8 ianuarie 2012, fiind retrograd între 24 noiembrie și 14 decembrie, timp în care putem să reformulăm multe principii de viață înțelese eronat sau neînțelese, să realizăm unde am exagerat în a impune altora principiile noastre, judecându-i apoi dacă nu s-au conformat cu cerințele noastre.

Între 22 noiembrie – 22 decembrie Soarele se afla în tranzit în semnul Săgetătorului, semnalând unde ne-am identificat cu reguli, principii, legi, mituri sau personaje celebre din dorința de a fi și noi „cineva” pentru a impresiona pe cei din jurul nostru cu informații care să ne dea importanță și acel statut de „ales, deosebit” de fapt „mai deosebit” decât ceilalți („mai” încurcă ecuația).

Pe 25 noiembrie s-a format Luna Nouă și o Eclipsă parțială de Soare tot în semnul Săgetătorului. Eclipsele sunt declanșatoare de situații ce s-au blocat în trecut sau au deviat de la traseul autentic (în Săgetător această Eclipsă ajută la înțelegeri profunde ale experiențelor trăite și la a discerne între adevăruri eterne, universale și cele relative ce au rezultat din asocierea mentala a unor repere ce nu aveau legături între ele, ultima Eclipsă în acest semn având loc pe 23 noiembrie 2003).

Dacă luăm în calcul că prin Săgetător sunt în tranzit paisprezece planete și asteroizi din patruzeci și două cu câte lucrăm noi în prezent, realizăm că o treime din impulsurile cerești vor activa acest sector, declanșând trăiri, experiențe, manifestări prin care fiecare să-și ordoneze viața înțelegând rostul, menirea și indirect participarea în aceste vremuri magice.





CĂLĂTORIA SPRE DESĂVÂRŞIRE (REÎNTREGIRE)

15 11 2011

Ceea ce vom scrie în continuare reprezintă paşii pe care îi parcurgem ca şi spirit întrupat, etapele prin care trecem mai mult sau mai puţin conştienţi în ceea ce numim „MAREA CĂLĂTORIE SPRE DESĂVÂRŞIRE, REGĂSIRE SAU REÎNTREGIRE”.

În această călătorie trăim toată gama de sentimente, alternând între impresia subiectivă de separare, înstrăinare, izolare şi bucuria regăsirii a ceea ce de fapt n-am pierdut niciodată (împlinirea, armonia, fericirea), doar mintea noastră subiectivă crede asta.

Cu fiecare pas existenţial descoperim (sau aşa credem într-o primă fază) cine suntem, de unde venim, ce căutăm şi cu cine, spre ce ne îndreptăm, etc.; între ambiţia reuşitei pe cont propriu şi necesitatea, apoi bucuria colaborării cu cei din jur până când „ eu şi tu” devin „noi” în plan terestru, ca într-un final fericit să devină „ NOI” în plan divin („Eu şi Mama/Tata Dumnezeu una suntem!”).

Primul pas existenţial, primul centru (chakra rădăcină), primele descoperiri terestre asociate cu supravieţuirea şi adaptarea la noul mediu (famile, neam, clan, zonă, naţionalitate). Atât timp cât conştiinţa de sine pulsează în fiinţa noastră vom şti ce avem de asimilat de la acest prim centru, de fapt rădăcini suficient de puternice pentru a avea apoi energia să ne inălţăm spre întâlnirea cu celelalte experienţe evolutive şi completative.

În sensul cel mai benefic, primul centru chiar este o bază de pornire şi stabilitate, prin adaptarea la orice mediu şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de trai (hrană, locuinţă, statut personal şi social, nivel educaţional).

Moştenirea genetică îşi spune cuvântul (forţă, atitudine în faţa vieţii, curajul autoafirmării, supravieţuire în cazul unor etape defavorizante), dar nu ar trebui să şi aibă ultimul cuvânt („Ascultă la mine, că ştiu mai bine”, „Fă ca mine”, „Uite eu cum m-am descurcat”), altfel apar condiţionări, reguli, obiceiuri transmise din generaţie în generaţie, dar încadrate într-un spaţiu limitativ ce inhibă evoluţia spirituală naturală.

Un părinte, tutore, protector etc. înţelept nu se va da ca exemplu strict de urmat pentru copilul abia pornit în viaţă, impunându-i reguli, principii, atitudini şi obişnuinţe care, la o vedere obiectivă nu au dus la împlinire, ba chiar dimpotrivă, la rutină, blazare, suferinţă.

La acest prim examen, tânărul aspirant are nevoie de mult discernământ în a recunoaşte ce-i este necesar de asimilat din baza de pornire, adică tot ce nu-l restricţionează sau condiţionează („Aşa am fost din moşi strămoşi, aşa să fii şi tu”, chiar şi în cazul unor moşteniri benefice dar atât de mult repetate încât conduc spre stagnare şi involuţie).

Ascultăndu-şi vocea interioară, acele mesaje ale conştiinţei cristice, tânărul va realiza că va fi asemănător fizic şi la alte trăsături cu cei din neamul în care s-a născut, fără să-şi nege obărşia, dar diferit ca structură interioară, Divinitatea înzestrânu-l cu anumite calităţi ce se cer descoperite şi valorizate în sensul cel mai natural posibil.

Aşa că preia din zestrea neamului, clanului, zonei sau naţionalităţii exact atât cât are nevoie pentru a-şi continua parcursul spre următorul centru:

Baza de hrănire, întărire şi integrare a necesităţilor existenţiale (chakra splinei). Aici află despre dualitatea vieţii şi într-o primă fază alternează între teamă şi curaj, agresivitate-blândeţe, ataşament-detaşare, mânie-acceptare, abandon-integrare, etc.

Se trezeşte între doi ghizi, mintea raţională subiectivă ce-l avertizează că peste tot sunt pericole şi să stea mereu în gardă, să nu fie luat prin surprindere (controlul, paznicul cel mai fidel şi acerb) şi mintea profundă, conştientă şi trezită, ce îl încurajează să nu se prindă în jocul provocărilor ce nu au nici o putere asupra lui decât dacă el le dă atenţie, adică energie, adică putere de manifestare şi supravieţuire.

În acest centru este încurajat să se servească de resursele ce-i asigură vitalitatea (hrană, alimente, lichide, suplimente, sexualitate, etc.) fără a deveni însă servitorul (robul) lor.

Descoperă plăcerile vieţii terestre, le experimentează conştient, observând care îi aduc un plus de energie şi care îi consumă puterile, fără a primi mai nimic în schimb.

Cu ajutorul conştiinţei urmăreşte ce reacţii se produc în interiorul fiinţei sale, în contact cu anumite alimente, lichide sau persoane, plus că poate observa în jurul său unde au ajuns ceilalţi în urma acestor experienţe sau experimente, înţelegând că nu-i obligat să treacă şi el prin cele epuizante şi consumatoare.

Învaţă şi de la cei echilibraţi fără să-i divinizeze şi la fel învaţă şi de la cei consumaţi fără să-i judece (unii fiind maeştri deghizaţi dincolo de aparenţele terestre).

Descoperă că uneori, în locul alimentelor sau lichidelor, la fel de „hrănitoare” sunt culorile, sunetele muzicale, peisajele naturale, aromele şi parfumurile vii, cristalele şi mai ales momentele petrecute alături de fiinţele cu care rezonează la unison (ce pot fi şi din regnul animal, uneori spirite mai curate decât multe întrupate în corpuri umane).

Deşi trecut de vârsta adolescenţei, copilul interior absoarbe din tot ce-i viu, pur, curat, acele elemente care să-i păstreze inocenţa intactă şi la vârste înaintate, să poată vedea viaţa prin ochii unui copil fără să-şi piardă atitudinile unei persoane mature şi responsabile.

Se implică în viaţa celor din jur, fără a le încălca liberul arbitru, sprijinindu-i concret sau subtil, rezistând sugestiilor ego-ului: „Aşa-i că nu te descurci fără mine?”, „Dacă nu eram eu?”, „Ce te-ai face fără sprijinul meu?”, spunând simplu „Mă bucur că prin mine Divinitatea ţi-a trimis ceea ce aveai nevoie, amândoi suntem la fel de importanţi şi valoroşi, doar rolurile exterioare diferă, atâta tot…”

Mai îmbogăţit sub toate aspectele, îşi continuă călătoria spre centrul al treilea, plexul solar, tabăra de antrenament a corpului şi minţii, spaţiul unde este încurajat să-şi manifeste abilităţile, mobilizând resurse interioare de care este mai mult sau mai puţin conştient.

Apar confruntările interioare şi exterioare, este provocat să-şi dezvăluie potenţialul prin atitudini spontane în care mintea subiectivă ar vrea să intervină demnostrativ, dar mintea profundă îi reaminteşte că existenţa „punctează” manifestările simple, naturale, nu cele forţate sau impuse şi argumentate.

Are de ales între vocea ego-ului: „Ori ca mine, ori ca tine; ori cu mine, ori cu tine (sau altcineva)” şi vocea interioară ce înlocuieşte „ori” cu „şi” … ”şi cu mine şi cu tine; şi ca mine şi ca tine”, adică NOI, ÎMPREUNĂ, ALĂTURI, fiecare conştient de structura sa individuală, dar şi de experienţele comune (dânsul, sporturile de echipă, călătoriile, discuţiile), schimburile de experienţă şi mai ales convieţuirea într-un spaţiu comun (unde se verifică dacă întâlnirea este pentru un motiv, un sezon, sau pentru toată viaţa…).

Dacă la primul centru provocarea majoră constă în a rămâne înţepenit în instinctele, tiparele şi obişnuinţele neamului, la al doilea ispitele cuprind toată gama de tentaţii alimentare, lichide, excitante sau sexuale, centrul al treilea, în prezent are şi o formă alterată, şi anume: lumea virtuală.

Toţi ne-am bucurat de avantajele tehnologiei moderne, rapiditatea cu care intrăm în contact unii cu alţii oriunde ne-am afla (internet, telefon mobil, etc.), dar MAGIA RELAŢIILOR constă în triada: ATINGERE-COMUNICARE-PRIVIRE, ceea ce tehnologia nu a declanşat niciodată, fiind doar un „surogat”, o alternativă comodă şi totuşi atât de nocivă în ultimii zece – cincisprezece ani.

În întâlnirile faţă în faţă, fluidele subtile afective circulă prin atingerea directă sau indirectă (un obiect atins de o fiinţă completă rămâne încărcat pozitiv zeci sau sute de ani), comunicare, dialog sau manifestarea unui talent vocal ce „încălzeşte” auditoriul şi mai ales, posibilitatea de a te oglindi în ochii celuilat, un adevărat regal divin şi uman în acelaşi timp.

Urmează centrul al patrulea, chakra inimii, unde cei doi, porniţi pe un drum comun vor primi noi elemente prin care să-şi descopere posibilităţi şi mai ales potenţialităţi, multe neştiute sau chiar nebănuite vreodată (acele daruri spirituale ce se trezesc când le vine vremea prin drept divin, nu prin forţare umană).

Dacă au mai rămas tendinţe demonstrative, aere de superioritate, judecăţi de valoare, resentimente sau vulnerabilităţi, armonia acestui centru le „alchimizează” în manifestări naturale, sincere, compasive, protectoare şi iubitoare.

De aici, drumul se parcurge în comun, fie că este vorba de persoane exterioare, dar mai ales prin descoperirea conştiinţei de sine ce reuneşte toate energiile într-un numitor comun (cel mai la îndemână exemplu, rugăciunea „Tatăl nostru”, nu tatăl meu; „hrana noastră cea de toate zilele”, „şi ne iartă nouă”…).

Deja vorbim de sacralitate, chakra inimii activându-se prin contemplarea naturii (copaci înfloriţi, câmpuri înverzite, lanuri roditoare, ape curgatoare, păsări şi insecte în zbor), a cerului înstelat, a pădurilor şi munţilor, a creaţiilor naturii, sau ale oamenilor ce au atins starea de co-creator (sculptori, pictori, design-eri, arhitecţi sau artişti în orice alt domeniu al vieţii…).

Cei ce au acest centru activat se caută (mai bine zis se regăsesc spontan) şi împreună sunt precum culorile dintr-un tablou, notele muzicale dintr-o piesă sau componentele unui joc uman şi Divin deopotrivă, numindu-se pe drept cuvânt „OAMENI DIVINI” sau „ÎNGERI UMANI” .

Călătoria continuiă spre chakra a cincea, a gâtului, spaţiul prin care universul vibrează prin adevăruri şi mesaje profunde, revelate tuturor dar percepute din păcate doar de un număr restrâns de persoane (adică cei ce au parcurs călătoria reîntregirii fără să se abată de la traseu).

Aici descoperim vocea noastră cea tainică şi profundă, îi recunoaştem vibraţia ce ne-a ghidat de la primii paşi şi ne-a susţinut continuu să trecem peste orice bruiaje, impresii, poticniri, descurajări, îndoiel sau proiecţiile EU-lui fals.

Dacă centrul inimii reprezintă sediul bucuriilor noastre personale şi impersonale, centrul gâtului sacralizează tot ce se află în viaţa noastră, nu pentru a le face de neatins, ci pentru ale da valoare în timp, să ne putem bucura oricând, oriunde şi cu oricine, fără condiţionări sau restricţii.

Mesajele şi trăirile profunde conţin o structură vibraţională aparte şi totuşi, prin exprimarea liberă a intenţiei noastre de a cunoaşte necunoscutul se coboară asupra noastră precum Duhul Sfânt, însufleţindu-ne şi inspirânu-ne în manifestări originale, spontane, creative ce nu ar fi putut fi exprimate vreodată de mintea subiectivă, nici măcar acceptate sau înţelese.

Aici se filtrează valorile de non-valori, tot ce rezistă are aroma eternităţii, semne clare că reîntâlnirea cu Sursa din care am coborât cândva este tot mai aproape.

Deja claritatea prezentă ne confirmă prezenţa celui de-al şaselea centru, al treilea ochi, limpezirea înlătură urmele de ceaţă sau iluzionare, teama de autoevaluare dispare prin conexiunea cu lumile superioare, putem şi suntem încurajaţi să înţelegem adevărurile divine în forma cea mai simplă, dincolo de dogme, ocultări sau alte restricţionăridin partea celor ce s-au considerat „aleşii Domnului” în trecut.

Aici se verifică starea de acceptare prin: „Doamne, facă-se voia Ta!”, Divinitatea apare în postura de examinator ce ne cercetează lucrarea vieţii noastre, nu pentru a ne corecta şi descoperi erorile (cum deseori fac cei din plan terestru, plini de superioritate şi aroganţă), ci pentru a descoperi asemănările prin care se recunoaşte cât de mult ne-am păstrat conştiinţa de „fii”, nu de „robi” sau „servitori”.

Atunci simţim îmbrăţişarea cea mai dorită ca şi călător într-o nouă experienţă terestră şi divină, prin care impresia separării dispare definitiv, trăim plenar reîntregirea şi reîntâlnirea, realizând că de fapt nu am fost despărţiţi niciodată, doar a fost o aparenţă pe care prea am luat-o în serios, marcaţi de sugestiile celor ce asociază Calea spre Divinitate cu un traseu plin cu probe şi obstacole.

Toate aceste trăiri sublime certifică prezenţa celui de-al şaptelea centru, al creştetului, de unde totul se vede holistic şi impersonal, unde inspiraţia, imaginaţia, creativitatea, originalitatea, nu au limite sau restricţii, iar pacea, seninătatea şi împlinirea interioară confirmă regăsirea celui mai înălţător dar divin: BUCURIA DE A FI PUR (CURAT) ŞI SIMPLU (NATURAL).





CICLURILE DE VIATA (decani, nivele, ani)

15 08 2011

CICLUL 1: 1 ZI -30,5 ANI – preponderent FIZIC

CICLUL 2: 30,5- 60,5 ANI – preponderant EMOTIONAL-MENTAL

CICLUL 3: 60,5 – 90,5 ANI – prepondrent ENERGETIC-SPIRITUAL

(Prezentam in detaliu primul ciclu de viata, celelalte fiind asemantoare ca si etape, dar diferite ca preponderenta)

CICLUL 1: 1 ZI – 30,5 ANI

Cuprinde 3 decani: primul 1 zi -10,5 ani , al doilea 10,5 -20,5 ani si al treilea 20,5-30,5 ani. Fiecare decan este la randul sau impartit in trei nivele (10,5 -13 ani, 14-16 ani, 17-20,5 ani), iar fiecare nivel la randu-i se imparte in trei ani. Anii care se termina in cifra 0, se impart la doi, prima jumatate se adauga la varsta ce se incheie cu 9 si permite un timp in plus pentru concluziile privind intelegerea evenimentelor din ultimul nivel (trei ani), decan (10 ani) sau ciclu (30 de ani). Cealalta jumatate de an (10,5-11 ani etc.) se adauga anului ce are cifra 1 in coada, adica un plus de acomodare pentru nivelul, decanul sau ciclul ce urmeaza sa inceapa.

Primul decan din viata reprezinta ACOMODAREA, copilului (spiritul) cu noua sa existenta pana la 2 ani, acomodarea strict cu corpul sau fizic, intre 2 si 3 ani cu cel emotional -mental, intre 3 si 4 ani cu cel energetic-spiritual. La 4 ani se incheie primul nivel preponderant fizic, varsta la care majoritatea copiilor au pimele impresii conturate despre corpul lor si a celor din jur, codul lor bazandu-se pe cunoastere prin atingerea persoanelor, obiectelor din jur. Intre 4 si 6 ani (de retinut ca, cand scriem cifra ce reprezinta un an, de ex.6, ne referim la intervalul de viata dintre 6 si 7 ani, valabil pentru toate varstele prezentate) se acceseaza al doilea nivel emotional- mental, perioada se caracterizeaza prin trairi, stari, sentimente, la nivel emotional si comunicare, relationare, contactul cu ceilalti (verbal, vizual) la nivel mental. Intre 7 si 10,5 ani se activeaza pentru prima oara nivelul energetic-spiritual, perioada in care copilul dupa ce si-a cunoscut corpul fizic si prima gama de emotii sau idei si mesaje verbale, incepe sa fie interesat si de lumea nevazuta (vise, perceptii, premonitii, comunicari astrale, contactul cu mesagerii Divini si primele concepte despre Divinitate si Univers).

Cum am mai scris, fiecare nivel se imparte la rindul sau in trei ani (sau trei ani si jumatate), deci la 1 an, 4 ani si 7 ani, predomina motivatia, actiunea, IMPULSUL si chiar instinctul de a experimenta viata la nivel fizic, la 2, 5 si 8 ani ATENTIA, este indreptata spre schimburile de trairi expresii si informatii cu cei din jur, iar la 3, 6 si 9-10,5 ani predomina dorinta de a fi cat mai PREZENT prin conectarea la Universul nevazut (acel dialog al copiilor cu INGERI, ZANE, SPIRIDUSI si alte entitati nevazute celor adulti).

La acest prim decan conteaza proportia dintre CELE TREI ELEMENTE (caracteristice nivelelor si anilor), adica MOSTENIREA GENETICA si tot ce inseamna UNDA FIZICA A NEAMULUI (nivelul 1, anii 1, 4, 7), MEDIUL DE BAZA (spatiul intim, locatia, zona, etnia, anturajul – nivelul 2, anii 2, 5 si 8 ) si MOSTENIREA SPIRITUALA DIN VIETILE ANTERIOARE (concepte, viziuni, calitati, daruri spirituale, nivelul 3, anii 3, 6 si 9).

De echilibrul acestor trei componente, persoana va avea nevoie tot restul vietii, acolo unde un sector este incomplete sau restantier, fiind necesara o suplimentare prin mobilizare la nivel fizic, sustinere la nivel emotional-mental si protectie la nivel energetic-spiritual.

Mai in amanunt, nivelul fizic (nivelele 0-3 ani , 10,5-13 ani, 20,5 -23 ani, 30,5-33 ani, 40,5 – 43 ani, 50,5-53 ani, 60,5-63 ani etc. plus anii care se incheie in 1, 4 si 7) reprezinta:

trasaturile ereditare, calitatile si slabiciunile fizice pe linia parintilor, bunicilor, strabunicilor si in continuarea arborelui genealogic (cine il cunoaste);

– grupa sanguina, rezistenta fizica si recuperarea in urma unui efort fizic(munca, sport, afectiuni etc.);

– dincolo de mostenirile genetice pe structura fizica,(vitalitate, rezistenta, adaptare la conditii diferite de viata), conteaza si mostenirile in plan concret (spatii, terenuri, obiecte personale, in special de lucru, unelte si alte instrumente ce se transmit din generatie in generatie);

– predomina initiativa, autodeterminarea, curajul elementul declansator fiind IMPULSUL, la nivel pozitiv ca energie de a incepe o actiune pe cont propriu sau oricum elementele de baza fiind predominant individuale, la nivel negativ existand riscul spre IMPULSIVITATE, manifestari instinctuale, INDIVIDUALISM exagerat, adica fortarea pe cont propriu pana la epuizarea fizica.

STRUCTURA EMOTIONAL-MENTALA (nivele 4-6 ani, 14-16 ani, 24-26 ani, 34-36 ani, 44-46 ani, 54-56 ani etc. plus anii care se incheie in 2, 5 si 8 ) reprezinta:

– mostenirile emotional-mentale (abilitati, talente practice, talente artistice, toata gama de trairi emotionale mai mult sau mai putin exteriorizate prin gesturi, expresii sau anumite manifestari artistice spontane);

– la nivel exterior predomina schimburile mental-afective intr-o prima faza si apoi la nivel concret practic cu anturajul (unchi, matusi, nasi, frati, veri, vecini, colegi de studii, amici, prieteni, colegi de serviciu, partener de viata, rudele prin alianta). Un anturaj de calitate din primii ani ai vietii combinat cu o mostenire genetica pozitiva asigura doua treimi sansa de reusita pe parcursul vietii sau cel putin asigura o continuitate acolo unde startul a fost ratat sau decalat prin absenta parintilor sau un bagaj genetic negativ.

– necesitatile de baza la nivel intim-casnic, profesional, relational, informational, schimburile de experienta, servicii sau produse, continuitate prin cunostintele personale (studii, abilitati, trasaturi puternice) la nivele si in perioada anilor de mai sus existand posibilitatea de a implementa noi culturi in absenta celor native sau mostenite;

– corpul mentalului inferior se manifesta prin emisfera stanga, centrul ATENTIEI, in tot ceea ce manifestam si utilizam, rationamentul, analiza, deductia, iar corpul emotional se manifesta prin TRAIRILE SUFLETESTI PERSONALE, in sens negativ lipsa continuitatii dintre cele doua corpuri declansind frustrari, neadaptari, conditionari, respingeri, cenzurari, totul pe baza inhibitiilor emotional-mentale.

STRUCTURA ENERGETIC-SPIRITUALA (nivele 7-10,5 ani, 17-20,5 ani, 27-30,5 ani, 37-40,5 ani, 47-50,5 ani, 57-60,5 ani etc. plus anii 9-10,5, 19-20,5, 29-30,5, 39-40,5, 49-50,5 si 59-60,5) reprezinta:

– mostenirile spirituale personale, prin inaintasi sau prin transmiterea de la ghizi, invatatori, indrumatori, mentori sau maestrii); aceste mosteniri putand fi concrete (amulete, obiecte si carti sacre, etc.) sau simbolice (ritualuri, initieri, formule);

– conexiunile cu lumea spirituala prin intuitie, inspiratie, imaginatie, viziuni, premonitii, canale de emisie-receptie (chanelling);

-ascensiunea, evolutia spirituala la modul cel mai natural cu putinta prin trairea plenara a momentului PREZENT, intelegand tot ce s-a trait la nivele anterioare, ajustand si armonizand elementele neintegrate pana in acel moment.

Aceste nivele reprezinta si starea de VID, cand Liberul Arbitru uman este mult diminuat si DIVINITATEA actioneaza prin REFORMULARI, RECONECTARI, REGENERARI, REABILITARI necesare pentru o continuitate armonioasa a vietii.

Aici localizam emisfera dreapta a creierului, prin care receptionam mesajele Divine si Universale, utile evolutiei spirituale si depasirii tuturor limitarilor si conditionarilor mostenite sau asimilate la modul inconstient.

In sens negativ, exagerarea structurii energetice spirituale inseamna manifestari dogmatice, fanatice, ritualuri repetitive fara nici un rezultat plus idealismul ca situatiile se rezolva de la SINE, fara recunoasteri sau eforturi personale.

Daca la primul nivel, asteptarile sunt legate de sprijinul parintilor chiar si atunci cand avem forta de a reusi pe cont propriu, la al doilea nivel dorinta ca anturajul sa suplineasca necesitatile personale fara o prea mare implicare proprie, la al treilea nivel iluziile si asteptarile false de evolutie, ascensiune si inaltare prin rugaciunile, tehnicile si ritualurile altora, pasivitatea proprie nedeclansand sperantele vindecatoare chiar daca celilalti chiar se straduie in sensul acesta.

OBSERVATII (din intilnirile cu ceilalti si analiza propriei vieti):

Primul decan de viata, reprezinta acomodarea copilului (spiritului) cu noua sa existenta, cel putin 80%, fiind retrairi din vietile anterioare. Un bun observator (parinte, ruda apropiata, educator, invatator, etc.), poate sa-si faca o imagine de ansamblu fata de spiritual revenit in planul fizic prin acel copil, ajustand discret punctele slabe si incurajand si stimulind calitatile native.

– Decanul 10,5 – 20,5 ani, dezvolta in principal caracteristicile corpului fizic, perioada in care adolescentii exaltati se iau la intrecere cu viata fortand corpul fizic prin tot felul de experiente extremiste, la 20 de ani deja fiind saturati si epuizati. Cei intelepti in aceasta perioada se lanseaza cu moderatie in actiuni ce implica rezistenta corpului fizic realizind ca este doar o etapa de recunoastere pentru ceea ce vor trai in etapele urmatoare.

O persoana care concepe un copil in aceasta perioada va transmite mult din trasaturile fizice si individuale urmasului.

– Decanul 20,5- 30,5 ani, reprezinta intersectarea cu corpul emotional, toata gama de trairi, emotii, sentimente, reactiile fiind strans legate de capacitatea interioara de selectie si exteriorizare, la fel de mult conteaza si participarea emotional – afectiva a celor din jur. In acest decan, se trece de la agonie la extaz si invers la nivel interior, uneori si la nivel exterior, viata fiind un amestec de pulsiuni sexuale, sentimente, dorinta de a oferi si primi iubire la modul demonstrativ, inhibitii, nostalgii si vise iluzorii.

Cei ce concep un copil in aceasta perioada, daca nu au reusit sa-si selecteze si alchimizeze amestecul trairilor sexuale, afective, sentimentale, le vor transmite urmasilor, plus neimplinirile si confuziile personale.

– Decanul 30,5- 40,5 ani, activeaza in special, corpul mental, perioada in care se cauta cu intensitate raspunsuri personale si existentiale prin carti, cursuri, intalniri, studii. Foarte mult conteaza prezenta unor ghizi si indrumatori care sa ajute in selectarea informatiilor ce vin de peste tot si par extrem de interesante, dar nu si utile fiecaruia. Ca si la decanul anterior, cele mai periculoase experiente sunt declansate personal in urma unor sfaturi, sugestii sau incurajari exterioare de la persoane superficiale, care ori nu au experimentat acel lucru ori au esuat si se simt satisfacuti cand si altii trec pe acolo (acel “sa vada si el sau ea cum este, ca asa te calesti in viata“). Pentru cei fragili, experientele nepotrivite in acesti doi decani pot lasa urme adanci la nivel emotional–mental. Copiii conceputi cand parintii se incadreaza ca varsta in acest decan vor primi ca “mostenire” si calitatile si abilitatile parintilor, iar uneori si mentalitatile rigide despre lume si viata.

– Decanul 40,5- 50,5 ani reprezinta conectarea cu corpul energetic, culoarul de viata ce ofera adultilor posibilitatea sa experimenteze viata la modul dinamic prin suplimentarea energetica. Cei ce au trecut pozitiv examenele vietii, simt acea forta interioara dincolo de trasaturile fizice, emotionale si mentale se realizeaza o prima jonctiune cu partea profunda a fiinitei launtrice, cand orice pare posibil de realizat. Nu este chiar asa mai apar si exaltari si exagerari, dar oricum este permis accesul la concretizari si realizari ce de obicei sunt superioare neamului si mediului in care s-au nascut. Copiii nascuti cand parintii au virsta caracteristica acestui decan, vor purta in structura lor, atat forta si motivatia de autodepasire si ridica are peste nivelul mediului cat si slabiciunile si blocajele energetice ce reprezinta un test de a-si proba la rindul lor forta de autodepasire.

– Decanul 50,5- 60,5 ani semnifica apogeul existentei respective prin conexiunea cu corpul spiritual, experientele vietii incurajand la autocunoastere ascensiune, inaltarea, comuniunea cu SINELE DIVIN, prin experiente declansate personal (tehnici, ritualuri) sau prin trairi spontane. Oricum este un ciclu de viata in care pentru omul implinit fizic, emotional, familial, profesional etc. cel mai mult conteaza manifestarile spontane, creative, originale ce declanseaza acea BUCURIE INTERIOARA, total diferita de placerile si implinirile exterioare. In acest decan, se observa destul de clar diferenta dintre cei impliniti din toate punctele de vedere si nostalgicii care realizeaza ca neintelegand si neonorand ciclurile vietii la timpul potrivit nu-si gasesc locul, incercand in disperare sa recupereze ce se mai poate din ciclurile anterioare. Copiii conceputi in aceasta perioada, tinind cont de varsta, putem spune ca reprezinta un DAR DIVIN, atat timp cat nasterea este naturala si nu prin inseminari sau alte procedee fortate.

Cu acest decan, se incheie si al doilea ciclu existential (30,5- 60,5 ani) dupa 60 de ani, fiecare va trai potrivit alegerilor facute de-a lungul existentei sale.

– O precizare importanta, cifra 1 reprezinta caracteristicile fizice de INITIATIVA, IMPULS, INSTINCT, cifra 4 este “un 1“ MEDIU, MODERAT SAU MEDIOCRU, iar cifra 7 este “un 1”, SUPERIOR, SPIRITUAL SAU SUPERFICIAL.

La fel si pentru celelalte cifre; 2 este INITIATIVA EMOTIONAL-MENTALA, cifra 5 este un “2” MODERAT si cifra 8 este in “2” SUPERIOR.

Cifra 3 reprezinta initiativa energetica–spirituala, cifra 6 este un 3 mediu, iar cifra 9 un trei superior, spiritual (ne referim la a doua cifra a varstei respective).

– Cand omul parcurge primul nivel din viata (10,5- 13 ani; 20,5 -23 ani; 30,5 -33 ani; 40,5- 43 ani; si 50,5-53 ani) lectia de baza este cunoasterea in detaliu a trasaturilor fizice si ereditare a calitatilor si slabiciunilor individuale, a potentialului pe cont propriu si realizarile prin resurse personale. Cei ce au un nivel de constiinta ridicat isi probeaza forta individuala fara sa exagereze, stiind ca urmeaza inca doua nivele de experimentare.

Cei inconstienti, forteaza si risca sa-si consume resursele fizice pina la epuizare (risc de boala, accidente sau chiar deces). Din observatiile noastre cei ce nu au avut un start reusit de viata (0-3 ani) sau impliniri in copilarie si adolescenta (10,5-13 ani, 20,5-23 ani), intre 30,5-33 ani, 40,5- 43 ani si 50,5-53 ani se vor comporta ca niste “copii mari“ sau ca niste adolescenti rebeli (prin coafura, vestimentatie, mod de relationare si comunicare etc.). Copiii, conceputi cand cel putin un parinte se afla in acest interval de timp sunt considerati in general un “sprijin pentru batrinete”, “purtatori de nume sau blazon” sau acele “accidente” cand cei doi s-au infierbintat fizic si au uitat sa se protejeze. In cazurile fericite, copiii conceputi in acest interval din parinti cu o gena puternica, vor fi adevarate “FORTE ALE NATURII“ semanand fizic cu parintii incat ceilalti din exterior ai vor considera ca fiind frati.

-La al doilea nivel de viata (14-16 ani, 24-26 ani, 34-36 ani, 44-46 ani, 54-56 ani), experientele incurajeaza spre recunoasterea trasaturilor emotionale, afective, sexuale, si a celor mentale, informationale, relationale. Putem spune ca aceste intervale reprezinta “MIEZUL“ evenimentelor fiind chiar la mijlocul fiecarui decan, aici se activeaza acel “LABORATOR INTERIOR” unde emotiile si sentimentele se selecteaza si alchimizeaza, pentru ca mai apoi sa fie exteriorizate verbal, prin gesturi si exprimari afective sau artistice fata de cei din jur. Unde acest proces interior se desfasoara la modul armonios, persoana respectiva este echilibrata interior si declanseaza o stare de armonie si la nivel exterior. In schimb, conflictul dintre emotional si mental, trece persoana prin stari si atitudini extremiste, toxicitatea emotionala recunoscandu-se prin ingrasare, privire confuza, blazare, si chiar tendinta spre abandon, somnolenta, pofta de dulce, iar suprasolicitarea mentala da trasaturi opuse, slabirea excesiva, agitatie mentala si fizica, insomnii, anorexie. Copiii conceputi in aceste intervale, in sens benefic vor porni in viata cu o stare echilibrata a emotiilor si conceptelor mentale despre viata fiind de regula continuatorii parintilor, ridicand stacheta prin impliniri afective, familiale, artistice sau profesionale peste realizarile inaintasilor.In celalalt sens, conflictele parintilor la nivel afectiv si mental se transmit copiilor, ce in aceleasi perioade de viata le va putea constientiza si depasi intelegind ca sunt examene existentiale, fara sa-si acuze inaintasii.

– Al treilea nivel de viata (17-20,5 ani, 27-30,5 ani, 37-40,5 ani, 47-50,5 ani, 57-60,5 ani etc.), conecteaza persoana la rezervorul energetic spiritual, prin care existenta poate sa atinga nivele spontane, creative, originale, spectaculoase. In aceste intervale, totul poate fi trait la momentul prezent “AICI SI ACUM“, totul pulseaza si vibreaza, permitind accesul la flash-uri intuitive prin care se pot explica si intelege aproape toate experientele traite pina atunci. Daca la primul nivel verbul de baza este A AVEA, (mosteniri genetice si materiale benefice, resurse, calitati, rezistenta etc.), la al doilea nivel verbul de baza este A FACE (cursuri, studii, schimburi, contracte de asociere, etc.), la al treilea nivel verbul caracteristic este A FI (prezent, constient de sine, spontan, creativ, original, conectat la MESAJELE DIVINE SI UNIVERSALE).

In sens negativ, in aceste intervale oamenii disperati de neimplinirile si nereusitele fizice, mentale si emotionale se arunca cu disperare si isi pun speranta in persoane spirituale si religioase sau ritualuri si tehnici superioare, practicand la modul fanatic si dogmatic fara a reusi sa fie si PREZENTI, de aici dezamagirile ca rezultatele nu sunt pe masura efortului. Copiii conceputi in aceste intervale, de regula apar pe neasteptate, clar ca este in sens majoritar VOINTA DIVINA, cei mai multi dintre copii, venind sa ridice nivelul spiritual al neamului, semanand destul de putin cu trasaturile de baza ale familiei.

Verbul A AVEA este valabil si pentru primul decan din fiecare ciclu, precum si anii care se incheie in 1, 4 si 7, verbul A FACE este caracteristic si pentru al doilea decan din fiecare ciclu si anii care se incheie in 2, 5 si 8, iar verbul A FI este specific decanului trei din fiecare ciclu si anilor care se incheie in 3, 6 si 9.

Ca un element completativ pe site-ul www.energiavindecatoareaculorilor.com se dau informatii despre nivelul fotonilor in fiecare luna a acestei perioade. Acest nivel fotonic se inscrie pe o banda de la 1 la 9 ce se poate suprapune si completa cu ceea ce am scris aici. Cifra 5, pe scara fotonilor reprezinta punctul din care omul se conecteaza la cele mai benefice trairi si resurse interioare si cosmice deopotriva. Putem spune ca fiecare decan se imparte in doua, prima jumatate pana la varstele 15,5, 25,5, 35,5, 45,5, 55,5 ani, reprezinta traseul preponderent personal, familial, profesional, dar si inconstient si instinctiv, in timp ce a doua jumatate reprezinta culoarul preponderent spiritual, artistic, de recunoastere a vocatiei sau a menirii existentiale, dar si tendinta spre idealism si fanatism (ramanand in nota cifrica, de remarcat ca si nivelul mediu al PH-ului este 5,5). Fara a face o regula generala din aceasta, din observatiile noastre, majoritatea spiritelor mari (calugari, artisti, savanti, etc.) si-au incheiat existenta terestra cand a doua cifra a virstei era intre 6 si prima jumatate a anului ce se incheia cu 0, adica culoarul prin care accesul la Divinitate se realiza relativ usor (un fel de scara spre Dumnezeu). Tot ca o observatie, persoanele decedate, cand a doua cifra a virstei era intre 1 si 5, au plecat in general cu o stare de neimplinire, finalul vietii fiind cauzat de fortari, vicii sau slabiciuni, lasand in urma regrete si neimpliniri (in special pentru aceste persoane se recomanda orice fel de ritual religios, spiritual, de eliberare si in acelasi timp de inaltare pentru ca spiritele lor sa poata ajunge la nivele superioare astrale pentru a-si putea continua evolutia).

RECOMANDARI:

-Pe cat posibil studiati-va arborele genealogic recunoscand astfel bagajul de pornire la nivel ereditar spre a sti ce sa alchimizati si sa purificati din cultura negativa pe deoparte, iar pe de alta parte ce sa intretineti si sa cultivati ca si mosteniri genetice.

-Calculati-va varsta parintilor cand v-au conceput si vedeti in ce ciclu, decan, nivel sau an se aflau, urmariti deasemenea daca aveti posibilitatea cele mai importante evenimente ale parintilor, bunicilor etc. la ce varsta se intimplau deoarece cand veti atinge acel moment al vietii sa fiti pregatiti sa treceti peste pragurile negative sau sa fructificati sansele si oportunitatile (in mod special, pentru cei ce purtati numele mic al parintilor, bunicilor, stabunicilor).

-Fiecare zi de nastere reprezinta un moment de inceput indiferent in ce stare interioara sau situatie afectiva, materiala sau de sanatate va aflati mobilizati-va sa reuniti cele trei elemente de baza, resursele personale, sprijinul mediului exterior si protectia spirituala (Dalai Lama, recomanda ca la fiecare aniversare, persoana respectiva sa-si petreaca ziua intr-un loc in care nu a fost niciodata cu persoane pe care nu le-a cunoscut pana atunci si, pe cat posibil, sa traiasca cel putin o experienta in premiera).

-Ca o ultima concluzie, acest material poate fi valabil in proportie de 60-65%, prin completarea informatiilor pe linie atsrologica, procentajul se poate ridica pina la 80-90%.

Informatiile au totusi un caracter general, multe repere legate de cicluri, decani, nivele sau ani, se verifica aproape intru totul la cei ce nu si -au depasit conditia de baza, in schimb cei ce lucreaza constient cu ei insisi pot depasi reperele generale prezentate aici putand trai experiente intense la intervale de luni, saptamini sau zile. Materialul de fata, se vrea un studiu de baza si un imbold spre autocunoastere si autocercetare, spre a nu mai cauta in exterior cu risipa de timp, bani sau energie ceea ce va este accesibil cu un minim efort personal.





…cine sunt eu…??

14 08 2011

Sunt eu si nu sunt… Un om… unul de aici!  Nu stiu cum ma vad cei din jur. Copertile nu reprezinta intotdeauna continutul. Nu oricine rezoneaza… cu oricine. Si atunci incep sa ma caut. Exista prin cartile mele si in atatea alte locuri, o puzderie de flori presate, versuri mazgalite in tren, scrisori cu vorbe calcate in picioare, fotografii la minut, bilete de cinema si note de plata din atatea locuri, pastrate ca un fel de invitatie la nunta, tot arsenalul pueril adunat intr-un sfert de veac de maturitate, minciuni si sperante. Poate ca am gresit sau poate nu, dar cine stie ce mai este sau nu gresit. Insa de acest lucru au grija semenii tai, care in fiecare zi iti zugravesc portetrul intr-un noian de nuante de culori. Apoi ii vezi defiland cu acel noian de valori morale, ascunzand sub mastile pe care le poarta, poate tot atata mizerie umana. Insa cine mai poate sti… uneori chiar ii crezi, condamnandu-te in gandul tau ca i-ai adresat acuzatii false. Deci in fond, tot tu gresesti. Nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata rabdare sa ma uit la mine asa cu raspundere, mereu m-am privit in fuga, repede, mi-am analizat un anumit aspect care trebuia inteles rapid… si atat. Mereu avem tendinta sa ii "descompunem" pe altii, sa ii intoarcem pe toate partile pentru a-i intelege, pentru a sti cum sa ne raportam la ei, iar pe noi ne lasam asa deoparte, gandindu-ne ca suntem ca buzunarul unei jachete pe care pipaindu-l, iti dai seama daca e gol sau plin, daca e rupt sau intreg, daca e destul de incapator sau putin cam stramt. Si atunci cine sunt eu oare? Pe dinafara arat a om… dar pe dinauntru? Asadar cine sunt eu? O persoana care are un job, niste colegi, niste prieteni -daca ii ai- o anumita infatisare fizica, un nume, un parinte, o familie, anumite tabieturi si un cockteil de multe altele. Am spus si eu vorbe mari despre dragoste, m-am simtit si eu pura, vorbind despre dragoste am suferit nepamantean… crezand instinctiv ca lipsa de demnitate este ultimul atu in acest joc. Exista destule grilajuri de care mi-am rezemat fruntea infierbantata, incercand sa imi dau seama daca iubesc cu adevarat sau sunt numai ridicola. Exista tot atata timp pe care il astept sa treaca incercand sa inteleg atata neadevar din  viata mea. Si de ce sa treaca timpul? Sa pot arata ca ma pot ridica de jos, chiar ingenunchiata fiind,  avand  curajul sa privesc spre noi orizonturi!! Si arunci vin iar si ma intreb, eu defapt cine sunt? Sa cred ca sunt… un amestec de verde si albastru,de zambet si lacrima. Iubitoare de vara calda. Calda si calma pe timp de noapte. Placandu-mi fulgii de nea sa imi cada pe nas si pe ochi, iar cu ochii mintii sa ma ma visez in Tara Ursului Polar?! Sau poate, un amestec de simplu si complex, cautand simplitatea ca pe cea mai frumoasa forma a starii de "a fi"? Ori adevar si minciuna, impletindu-ma intre ele pentru a afla cine sunt!!! Sau poate pasiune si dorinta, venerand trupurile ca pe cel mai frumos templu, unde spiritul traieste implinirea!  As mai putea fi cuvant si tacere. Tacerea singuratatii unde ne reintoarcem mereu, ori de cate ori am obosit de atata drum. Si inca atatea altele as putea fi!

Si totusi, ma intreb… eu oare cine sunt?

Pentru maestrii mei!








%d blogeri au apreciat asta: